Anexa 28, Muhammad a scris Revelațiile lui Dumnezeu cu mâna sa.

Anexa 28

Muhammad a scris revelațiile lui Dumnezeu cu mâna sa.

Prima revelație a fost „Citește” și includea afirmația „Dumnezeu învață prin intermediul peniței” (96:1-4), iar a doua revelație a fost „Penița” (68:1). Singura funcție a peniței este să scrie.

Savantii musulmani ignoranti din primele două secole după Coran nu au putut înțelege provocarea Coranului de a produce ceva similar. Ei nu aveau nicio idee despre compoziția matematică a Coranului și știau că mulți giganți literari ar fi putut compune lucrări comparabile cu Coranul. De fapt, mulți astfel de giganți literari au pretins că au capacitatea de a produce o operă literară la fel de excelentă ca Coranul. Ultima astfel de afirmație a venit de la Taha Hussein, renumitul scriitor egiptean.

Savantii musulmani ignoranti au decis apoi să proclame că Muhammad era un om analfabet! Au crezut că acest lucru ar face excelenta literară extraordinară a Coranului cu adevărat miraculoasă. Cuvântul pe care s-au bazat pentru a atribui analfabetismul Profetului a fost "UMMY." Din nefericire pentru acei "savanti," acest cuvânt înseamnă clar "păgân," sau cineva care nu urmează nicio scriptură (Torah, Injeel sau Quran) [vezi 2:78, 3:20 & 75, 62:2]; nu înseamnă "analfabet."

Profetul era un comerciant de succes. "Savantii musulmani" care au inventat minciuna analfabetismului au uitat ca nu existau cifre in timpul Profetului; literele alfabetului erau folosite ca cifre. Fiind un comerciant care lucra cu numere in fiecare zi, Profetul trebuia sa stie alfabetul, de la unu la o mie.

Coranul ne spune că Muhammad a scris Coranul - contemporanii lui Muhammad sunt citați spunând: „Acestea sunt povești din trecut pe care le-a scris. I se dictează zi și noapte” (25:5). Nu poți „dicta” unei persoane analfabete. Inamicii Profetului care îl acuză de analfabetism distorsionează Versetul 29:48, care se referă în mod specific la scripturile anterioare.

În noaptea de 27 a lunii Ramadan din anul 13 B.H. (înainte de Hidjra), Muhammad, sufletul, persoana reală, nu trupul, a fost chemat în cea mai înaltă univers și i s-a dat Coranul (2:97, 17:1, 44:3, 53:1-18, 97:1-5). Ulterior, îngerul Gabriel l-a ajutat pe Muhammad să elibereze câteva versete din Coran pe rând, din suflet în memoria lui Muhammad. Profetul a scris și a memorat versetele eliberate în mintea sa. Când Profetul a murit, a lăsat Coranul complet scris cu mâna sa în ordinea cronologică a revelației, împreună cu instrucțiuni specifice privind locul fiecărui verset. Instrucțiunile divine înregistrate de Profet au fost concepute pentru a uni Coranul în formatul final destinat Testamentului Final al lui Dumnezeu către lume (75:17). Musulmanii timpurii nu au reușit să unească Coranul până în timpul lui Khalifa Rashed `Uthmaan. A fost numită o comisie pentru a îndeplini această sarcină. Citiți Anexa 24 pentru detalii.