Anexa 30, Poligamia

Anexa 30

Poligamie

Poligamia era un mod de viață până când a fost revelat Coranul acum 1400 de ani. Când pământul era tânăr și subpopulat, poligamia era un mod de a-l popula și de a aduce ființele umane necesare pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. Odată cu revelarea Coranului, lumea fusese destul de populată și Coranul a impus primele limitări împotriva poligamiei.

Poligamia este permisă în Coran, dar sub circumstanțe strict observate. Orice abuz al acestei permisiuni divine atrage o retribuție severă. Prin urmare, deși poligamia este permisă de către Dumnezeu, ne revine nouă să examinăm cu atenție circumstanțele noastre înainte de a spune că o anumită relație poligamă este permisă.

Un exemplu perfect aici este profetul Muhammad. A fost căsătorit cu o singură soție, Khadijah, până când ea a murit. Toți copiii săi, cu excepția unuia, i-a avut cu Khadijah. Astfel, ea și copiii ei au beneficiat de atenția deplină a Profetului cât timp a fost căsătorit cu ea; timp de douăzeci și cinci de ani. Din punct de vedere practic, Muhammad a avut o singură soție - de la vârsta de 25 de ani până la 50 de ani. În cei 13 ani rămași din viața sa, s-a căsătorit cu văduvele în vârstă ale prietenilor săi care au lăsat mulți copii. Copiii aveau nevoie de un cămin complet, cu o figură paternă, iar Profetul a oferit acest lucru. Oferirea unei figuri paterne pentru orfani este singura circumstanță specifică menționată în Coran în sprijinul poligamiei (4:3).

În afara căsătoririi cu mamele văduve ale orfanilor, au existat trei căsătorii politice în viața Profetului. Prietenii săi apropiați, Abu Bakr și Omar, au insistat ca el să se căsătorească cu fiicele lor, Aisha și Hafsah, pentru a stabili legături tradiționale de familie între ei. A treia căsătorie a fost cu Maria egipteanca; ea i-a fost dată ca un gest politic de prietenie din partea conducătorului Egiptului.

Acest exemplu perfect ne arată că un bărbat trebuie să-și acorde întreaga atenție și loialitate în căsnicie soției și copiilor săi pentru a crește o familie fericită și sănătoasă.

Coranul subliniază limitele împotriva poligamiei în cuvinte foarte puternice: "Dacă vă temeți că nu veți fi perfect echitabil în tratarea mai multor soții, atunci să fiți mulțumiți cu una singură." (4:3) "Nu puteți fi echitabil într-o relație poligamă, indiferent cât de mult încercați." (4:129)

Limitările coranice împotriva poligamiei subliniază posibilitatea abuzului legii lui Dumnezeu. Prin urmare, cu excepția cazului în care suntem absolut siguri că legea lui Dumnezeu nu va fi abuzată, ar fi mai bine să ne rezistăm poftelor și să ne ferim de poligamie. Dacă circumstanțele nu impun poligamia, ar fi mai bine să ne concentrăm pe o singură soție și un singur set de copii. Starea psihologică și socială a copiilor, în special în țările unde poligamia este interzisă, dictează aproape întotdeauna monogamia. Câteva criterii de bază trebuie respectate în contemplarea poligamiei:

1. Trebuie să aline suferința și durerea fără a provoca alte dureri sau suferințe.

Dacă ai o familie tânără, este aproape sigur că poligamia este un abuz.

Poligamia pentru a înlocui o soție mai tânără este un abuz al legii lui Dumnezeu (4:19).