Anexa 14, Predestinare

Anexa 14

Predestinare

Suntem absolut liberi să credem sau să nu credem în Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu că vom (18:29, 25:57, 73:19, 74:37, 76:29, 78:39, 80:12).

După ce am comis păcatul nostru original (Anexa 7), Dumnezeu ne-a oferit o șansă să ne lepădăm de crima noastră și să acceptăm autoritatea Sa absolută (33:72). Dar am decis că vrem să vedem o demonstrație a competenței lui Satan ca zeu. Mulți oameni protestează împotriva faptului că Dumnezeu i-a creat pentru a-i supune acestui test groaznic. În mod evident, acești oameni nu sunt conștienți că [1] au comis o crimă oribilă (Introducere și Anexa 7), și [2] că li s-a oferit o șansă să-și lepede crima și să se răscumpere, dar au ales să treacă prin test.

Înțelegem din 57:22 că viețile noastre, împreună cu tot ce ne înconjoară, sunt preînregistrate pe ceva asemănător cu o casetă video. Dumnezeu știe pe deplin ce fel de decizie fiecare dintre noi este destinat să ia; El știe cine dintre noi va merge în Rai și cine va merge în Iad. Chiar înainte de a ne naște în această lume, Dumnezeu știa care suflete sunt bune și care sunt rele. În ceea ce privește omnisciența lui Dumnezeu, ne putem imagina un ștampila pe fruntea fiecăruia care spune "Rai" sau "Iad". Cu toate acestea, în ceea ce ne privește, suntem complet liberi să alegem să fim de partea autorității absolute a lui Dumnezeu sau a viziunilor politeiste ale lui Satan. Predestinarea, prin urmare, este un fapt în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, nu în ceea ce ne privește pe noi.

Această înțelegere explică numeroasele versete care afirmă că "Dumnezeu îi călăuzește pe cine dorește El și îi rătăcește pe cine dorește El." Bazându-se pe cunoștința Sa, Dumnezeu ne atribuie sufletele circumstanțelor pe care le merităm. Atunci când Dumnezeu i-a spus îngerilor: "Eu știu ceea ce voi nu știți" (2:30), acest lucru a însemnat că unii dintre noi meritau o șansă de a se răscumpăra. Un exemplu al călăuzirii lui Dumnezeu pentru cei care o merită se găsește în 21:51: "I-am acordat lui Avraam călăuzirea sa, căci Noi îl știam bine." Cu alte cuvinte, Dumnezeu știa că Avraam era o suflet bun care merita să fie călăuzit, și Dumnezeu i-a acordat călăuzirea și înțelegerea. Un alt exemplu este menționat în 12:24. Iosif s-a îndrăgostit de soția nobilului egiptean și aproape că a comis adulter "dacă nu ar fi văzut un semn de la Stăpânul său." Dumnezeu ne învață în 12:24 că El "a îndepărtat răul și păcatul de la Iosif, căci el era unul dintre robii Mei devotați." A fost Iosif cel care și-a controlat pofta? Sau a fost protecția lui Dumnezeu împotriva păcatului care l-a făcut cast? Așa este predestinarea.