Anexa 10, Utilizarea lui Dumnezeu a timpului plural

Anexa 10

Folosirea lui Dumnezeu a timpului plural

În lumea vorbitoare de limba engleză, unde doctrina Sfintei Treimi este predominantă, unii oameni sunt intrigati de folosirea de către Dumnezeu a timpului plural în Coran. Mesajul copleșitor al Coranului, unde nu există absolut niciun compromis, este că "DUMNEZEU ESTE UNUL" (2:133, 163; 4:171; 5:73; 6:19; 9:31; 12:39; 13:16; 14:48, 52; 16:22, 51; 18:110; 21:108; 22:34; 37:4; 38:65; 39:4; 40:16; 41:6; 112:1).

Atunci când este folosită forma noastră plurală de către Atotputernic, indică în mod inevitabil participarea altor entități, cum ar fi îngerii. De exemplu, revelația acestui Coran a implicat participarea îngerului Gabriel și a profetului Muhammad. Prin urmare, folosirea formei de plural în 15:9: "Noi am descoperit această scriptură, și noi o vom păstra." Forma de plural reflectă pur și simplu faptul că îngerul Gabriel și profetul Muhammad au participat la procesul de transmitere a Coranului.

Un alt exemplu se referă la suflare vieții în Adam și Isus. Crearea lui Adam a avut loc în cer și Dumnezeu i-a suflat direct suflul vieții. Astfel, forma de persoana întâi singulară este folosită în mod consecvent: "Am suflat în Adam din Duhul Meu" (15:29, 38:72). Pe de altă parte, crearea lui Isus a avut loc pe pământ, iar Gabriel a purtat "cuvântul" lui Dumnezeu către Maria. Forma de persoana întâi plural este folosită în mod consecvent atunci când se face referire la crearea lui Isus (21:91, 66:12).

Când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise direct, fără intermedierea îngerilor, vedem că Dumnezeu vorbește exclusiv la singular: "Eu sunt Dumnezeu. Nu există alt dumnezeu în afară de Mine. Tu Mă vei închina doar pe Mine și vei respecta rugăciunile de contact regulate (Salat) pentru a Mă comemora." (20:12-14).

Atunci când este menționat cultul lui Dumnezeu, se folosește timpul singular (51:56).