Codul vestimentar al femeilor în Islam

Adevărul este dezvăluit

Dumnezeu Atotputernicul ne amintește în Coran că El nu ne-a impus nicio dificultate, nici bărbaților, nici femeilor, în practicarea religiei noastre:

„Vă veți strădui pentru cauza lui Dumnezeu așa cum ar trebui să vă străduiți pentru cauza Sa. El v-a ales și nu v-a impus nicio dificultate în practicarea religiei voastre – religia tatălui vostru Avraam...” (22:78) 

Coranul ne oferă un indiciu că femeile, în timpul Profetului, nu erau supuse greutăților și nu erau voalate (hijab):

„Dincolo de categoriile descrise vouă, vă este interzis să vă căsătoriți cu alte femei și nici nu puteți înlocui o nouă soție (din categoriile interzise), oricât de mult le-ați admira frumusețea.  Trebuie să vă mulțumiți cu cele deja permise vouă. Dumnezeu veghează asupra tuturor lucrurilor.” (33:52) 

În mod clar, nu le puteți admira frumusețea dacă erau voalate.

Conform Coranului, cea mai bună îmbrăcăminte este „veșmântul dreptății” și nu „vălul” (hijab), așa cum înțelegem din următorul verset:

„O, copii ai lui Adam, v-am oferit veșminte pentru a vă acoperi trupurile, precum și pentru lux.  Dar cel mai bun veșmânt este veșmântul dreptății.  Acestea sunt câteva dintre semnele lui Dumnezeu, pentru ca ei să ia aminte.” (7:26) 

Evident, „savanții islamici” nu iau aminte la Coran. Ei consideră „hijab-ul” drept cea mai bună îmbrăcăminte, chiar dacă vom arăta, cu voia lui Dumnezeu, mai târziu în acest articol, că cuvântul „hijab” nu are nimic de-a face cu codul vestimentar pentru femei.

Femeile trebuie să-și acopere pieptul (sânii) și nu fața sau părul, conform versetului 24:31 din Coran:

„Și spune femeilor credincioase să-și coboare privirile și să-și păstreze castitatea. Ele nu trebuie să-și dezvăluie nicio parte a corpului, cu excepția a ceea ce este necesar.  Ele trebuie să-și acopere (khimar în arabă) piepturile și nu trebuie să relaxeze acest cod în prezența altora decât a soților lor, a taților lor, a taților soților lor, a fiilor lor, a fiilor soților lor, a fraților lor, a fiilor fraților lor, a fiilor surorilor lor, a altor femei, a servitorilor sau angajaților bărbați a căror dorință sexuală a fost anulată, sau a copiilor care nu au atins pubertatea.  Ele nu trebuie să-și lovească picioarele când merg pentru a scutura și a dezvălui detalii ale corpurilor lor.  Toți să vă pocăiți înaintea lui Dumnezeu, o, voi credincioși, pentru a reuși.” (24:31)

Cuvântul arab „Khimar” (nu Hijab) din versetul 24:31 de mai sus înseamnă orice „acoperământ.” Majoritatea traducerilor tradiționale sunt, evident, influențate de așa-numitele hadith-uri atribuite profetului și iau cuvântul „Khimar” ca „Hijab” (văl)! Una dintre traducerile populare în engleză ale Coranului, folosită de musulmanii tradiționali, este cea a lui A. Yusuf Ali. Domnul Yusuf Ali a tradus versetul 24:31 de mai sus ca „...să-și tragă vălurile peste piepturile lor...”. Distorsiunea este evidentă; cuvântul arab pentru văl este hijab” și nu „khimar”!

Conform Coranului, femeile își vor lungi veșmintele:

„O, profetule, spune soțiilor tale, fiicelor tale și soțiilor credincioșilor să-și lungească veșmintele. Astfel, ele vor fi recunoscute și vor evita să fie insultate. Dumnezeu este Iertător, Prea Milostiv.” (33:59)

O femeie își poate relaxa codul vestimentar în următoarele situații:

„Femeile se pot relaxa (codul lor vestimentar) în jurul taților lor, al fiilor lor, al fraților lor, al fiilor fraților lor, al fiilor surorilor lor, al altor femei și al servitorilor lor. Ele îl vor venera pe Dumnezeu. Dumnezeu este martor la toate lucrurile.” (33:55) 

Vă rugăm să rețineți că, în cazul unui servitor de sex masculin, trebuie să ne referim la Coran 24:31 menționat anterior. Femeile în vârstă își pot relaxa, de asemenea, codul vestimentar în anumite condiții (24:60).

Din versetele de mai sus reiese clar că codul vestimentar pentru femeile musulmane conform Coranului este dreptatea și modestia și nu vălul (hijab)!

Cuvântul arab "hijab" în următoarele șapte versete ale Coranului se referă la altceva decât la codul vestimentar pentru femei:

O barieră îi separă (Wa bayna-humaa hijaab), în timp ce Purgatoriul este ocupat de oameni care recunosc fiecare parte după înfățișare. Ei îi vor chema pe locuitorii paradisului: „Pace vouă.” Ei nu au intrat (în paradis) prin dorințe. (7:46)

„Când citești Coranul, noi punem între tine și cei care nu cred în Viața de Apoi o barieră invizibilă (hijaabam-mastuu-raa).” (17:45)

„În timp ce o barieră o separa de ei (Fattakhazat min duunihim hijaabaa), i-am trimis Duhul nostru. El a venit la ea sub forma unei ființe umane.” (19:17)

„O, voi care credeți, nu intrați în casele profetului decât dacă vi se dă permisiunea de a mânca, nici nu veți forța

o astfel de invitație în niciun fel. Dacă sunteți invitat, puteți intra. Când terminați de mâncat, veți pleca; nu vă angajați cu el în conversații lungi. Acest lucru obișnuia să-l rănească pe profet, iar el era prea timid să vă spună. Dar Dumnezeu nu se ferește de adevăr. Dacă trebuie să le cereți ceva soțiilor sale, cereți-le de după o barieră (Wa izaa saaltumuu-hunna mataa-an fasaluuhunna minw-waraaa-i hijaab). Acest lucru este mai pur pentru inimile voastre și inimile lor. Nu trebuie să-l răniți pe mesagerul lui Dumnezeu. Nu vă veți căsători cu soțiile sale după el, căci aceasta ar fi o ofensă gravă în ochii lui Dumnezeu." (33:53)

"Apoi a spus: "M-am bucurat mai mult de lucrurile materiale decât de închinarea la Domnul meu, până când soarele a dispărut (hatta tawaarat bilhijaab)." (38:32)

"Ei au spus: "Ne-am hotărât, urechile noastre sunt surde la mesajul tău, și o barieră ne separă de tine (wa baynika hijaabun-fa-mal innanaa aamiluun). Fă ce vrei, și noi la fel." (41:5)

"Nicio ființă umană nu poate comunica cu Dumnezeu decât prin inspirație, sau de după o barieră (aw minw-waraaai hijaabin), sau trimițând un mesager prin care El revelează ceea ce vrea. El este Cel Preaînalt, Cel Preaînțelept." (42:51)

Coranul impune responsabilitatea atât bărbaților, cât și femeilor de a-și supune ochii, și cu siguranță, de a nu vălui femeia (hijab) așa cum înțelegem din versetul următor:

"Spune bărbaților credincioși să-și supună ochii și să-și mențină castitatea. Acest lucru este mai pur pentru ei. Dumnezeu este pe deplin conștient de tot ceea ce fac. Și spune femeilor credincioase să-și supună ochii și să-și mențină castitatea..." (24:30-31)

În concluzie, vălirea femeilor în unele țări islamice este o inovație religioasă bazată pe tradiție pentru a asupri femeile. Nu are nimic de-a face cu legile lui Dumnezeu din Coran. 

Analiza versetelor coranice

Urmează o încercare de a clarifica concepțiile greșite privind codul vestimentar al femeilor în Islam, multe dintre ele având rădăcini în vocabularul folosit în versetele înseși. Semnificația cuvintelor folosite în Coran a fost manipulată eficient pentru a deforma adevăratul sens al cuvintelor lui Dumnezeu și a justifica practicile tradiției islamice.

De-a lungul multor ani, numeroase persoane cu o vastă experiență în limba arabă au contribuit la explicațiile care au fost colectate și, în cele din urmă, prezentate aici. Prin urmare, formularea acestor definiții nu poate fi atribuită exclusiv mie.

Dumnezeu ne-a dat trei reguli de bază privind codul vestimentar al femeilor:
(1) cea mai bună haină este haina dreptății,
(2) ori de câte ori ne îmbrăcăm, ar trebui să ne acoperim pieptul (sânii), și
(3) să ne lungim haina.

Deși aceste trei reguli simple ar putea să nu fie adecvate pentru cei care nu au încredere în înțelepciunea cuvintelor lui Dumnezeu, adevărații credincioși știu că decretul lui Dumnezeu este absolut suficient.

Deși este în puterea deplină a lui Dumnezeu să ofere omenirii mai multe reguli privind codul vestimentar (chiar până la grafice, modele sau definirea limitărilor de culoare), El, în schimb, oferă omenirii termeni simpli pentru îndrumare și lasă restul la latitudinea noastră să decidem. Și, destul de ingenios, aceste trei linii directoare sunt perfect suficiente pentru a oferi fiecărei femei o conștientizare a decenței adecvate, protejându-i în același timp dreptul de a-și alege liber vestimentația. Orice adăugare la aceste reguli coranice de bază poate fi considerată o încercare flagrantă de a-L corecta pe Dumnezeu sau de a îmbunătăți designul Său milostiv.

În ciuda acestui fapt, traducătorii au adăugat în mod deliberat propriile lor opinii corupte în verset, bazate pe cărțile create de om, Hadith și Sunna. Cu toată probabilitatea, elemente ale concluziilor lor au fost, de asemenea, derivate din vestimentația tradițională a femeilor arabe din zilele lui Mahomed. Ca urmare, aceste interpretări ale Coranului diferă total de poruncile lui Dumnezeu.

Totuși, cel mai mare grad de controversă înconjoară un număr select de cuvinte. Le voi aborda pe acestea în prezent, și apoi voi continua să explic alți termeni pradă interpretării greșite.

Cuvinte arabe interpretate greșit în versetele care tratează codul vestimentar al femeilor

„Și spune femeilor credincioase să-și supună ochii și să-și mențină castitatea. Ele nu vor dezvălui nicio parte a corpului lor, cu excepția a ceea ce este necesar. Ele își vor acoperi pieptul și nu vor relaxa acest cod în prezența altora decât soții lor, tații lor, tații soților lor, fiii lor, fiii soților lor, frații lor, fiii fraților lor, fiii surorilor lor, alte femei, servitorii sau angajații bărbați a căror dorință sexuală a fost anulată, sau copiii care nu au atins pubertatea. Ele nu-și vor lovi picioarele când merg pentru a scutura și a dezvălui anumite detalii ale corpurilor lor. Toți vă veți pocăi înaintea lui Dumnezeu, o, voi credincioșilor, pentru ca să reușiți.” 24:31

Versetele 24:31 și 33:59 ne învață ce trebuie să știm: Dacă te uiți la cuvântul arab Yudnina (care înseamnă alungire), Alaihinna (care înseamnă pe ele / peste ele), Min- jaloabiibhinna (care înseamnă rochie sau veșmânt), aceștia sunt singurii termeni folosiți în acel verset pentru a specifica învățăturile codului nostru vestimentar. Și, chiar mai remarcabil, cuvintele arabe care descriu capul, părul, ochii sau vălul nu se găsesc nicăieri.

Khimar / khomoorehenna

Sensul tradițional a fost întotdeauna o acoperitoare, NU o acoperitoare de cap; totuși, cea mai recentă inovație în traducere o definește ca acoperitoare de cap. Khimar a fost intenționat FĂCUT să însemne „acoperitoare de cap” de către savanți care doreau să-și impună înțelegerile personale care, ironic, îl contrazic pe Dumnezeu în Coran. Ei au transmis acest sens corupt unul altuia, inclusiv savanților care au rescris dicționarele arabe.

Cuvântul „khimar” provine de la rădăcina khamara care înseamnă „a acoperi”, deci orice acoperă ceva este un khimar. Vinul în arabă se numește „khamra”, deoarece acoperă creierul și face pe cineva să-și piardă capacitatea de a gândi corect. O perdea este un khimar pentru că acoperă o fereastră, o față de masă este un khimar pentru că acoperă o masă, o rochie este un khimar pentru că acoperă corpul (orice rochie este considerată un khimar; khimar nu se limitează la o acoperitoare de cap). O pătură poate fi folosită ca un khimar, un șal este un khimar, etc. Majoritatea traducătorilor, influențați de Hadith, traduc cuvântul ca VĂL și astfel induc în eroare majoritatea oamenilor să creadă că acest verset susține acoperirea capului.

În 24:31, Dumnezeu le cere femeilor să-și folosească acoperământul „khimar” (fiind o rochie, o haină, un șal, o cămașă, o bluză, o eșarfă etc.) pentru a-și acoperi pieptul / sânii, nu capul sau părul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să le poruncească femeilor să-și acopere capul sau părul, nimic nu L-ar fi împiedicat să facă acest lucru, dar Dumnezeu nu le-a poruncit femeilor să-și acopere capul sau părul. 

Cuvântul arab pentru piept, „jaib”, este în verset (24:31), dar cuvintele arabe pentru cap, „raas” sau păr, „shaar”, NU sunt în verset.

Ultima parte a versetului (24:31) se traduce prin: „Să nu-și lovească picioarele când merg pentru a scutura și a dezvălui anumite detalii ale corpurilor lor.” Detaliile corpului pot fi dezvăluite sau nu de rochia pe care o porți, nu de acoperământul tău de cap.

Observați și expresia din 24:31: „Să nu-și dezvăluie nicio parte a corpului, cu excepția a ceea ce este necesar.”

Această expresie poate suna confuză pentru mulți, pur și simplu pentru că încă nu au înțeles mila lui Dumnezeu. Din nou, Dumnezeu folosește un termen extrem de general pentru a oferi oamenilor libertatea de a decide asupra definițiilor corecte ale „ceea ce este necesar” în conformitate cu propriile circumstanțe, respectiv.

Nu este la latitudinea unui savant sau a oricărei persoane în particular să definească acest termen. În schimb, Dumnezeu plasează o ambiguitate intenționată în terminologia versetului pentru a acorda fiecărei femei o alegere și o judecată adecvată în ceea ce privește modul ei personal de a se îmbrăca. Femeile care acționează cu dreptate nu vor avea nicio problemă în a lua decizia corectă de a dezvălui doar ceea ce „este necesar.”

Zeenatahunna

Cuvântul „zeenatahunna” din 24:31 se referă la părțile corpului feminin (frumusețe) care pot fi accentuate prin mișcarea exagerată a corpului în timpul mersului, NU la ornamentele și decorațiunile artificiale la care unii traducători ar pretinde că se referă termenul. La sfârșitul versetului, Dumnezeu le-a spus femeilor să nu-și lovească picioarele pentru a-și arăta „zeenatahunna.”

Lovirea picioarelor în timpul mersului poate accentua sau scutura anumite părți ale corpului care nu trebuie aduse în atenție în mod frivol. Este important de reținut că, deși mersul cu pași exagerați poate atrage atenția asupra anumitor curbe ale corpului, actul nu sporește atractivitatea sexuală a capului, părului sau feței. Acestea rămân constante în ciuda oricărei mișcări neplăcute și nu fac parte din ceea ce Dumnezeu numește în acest verset zeena ascunsă. Mai mult, cuvintele arabe folosite în oricare dintre versete nu au nimic de-a face cu părul, capul, ochii sau machiajul.

De fapt, există două cuvinte în 33:59 care au fost corupte:

Indiferent de activitate, codul vestimentar descris în Coran este obligatoriu în orice moment. Așadar, fie că sunteți la muncă, în piață, rugându-vă acasă sau la moschee, aceeași poruncă este valabilă pentru toate ocaziile. Vălul, însă, nu este necesar în îndeplinirea niciunui ritual islamic, indiferent de timp și loc.

Totuși, Coranul recomandă în mod specific să te îmbraci frumos atunci când participi la Moschee în 7:31. Nu există nicio poruncă specifică privind modul de îmbrăcăminte în timpul observării rugăciunii de contact, însă.

Musulmanii tradiționali contestă aceste porunci forțând femeile lor să-și acopere corpul din cap până în picioare, aproape împiedicându-le să respire. Dar dacă aceasta ar fi cu adevărat o rânduială islamică, ce nevoie ar fi avut Dumnezeu să le spună în mod vizibil femeilor să „își acopere frumusețea”? Dumnezeu ar fi putut la fel de simplu să le ordone femeilor să se acopere de sus până jos. Citând incorect cuvântul „frumusețe” în verset, savanții expun libertățile pe care și le iau în denaturarea adevăratului sens al Coranului, prin împrumutarea traducerilor lor false unei logici defectuoase. Căci, după spusele lor, se poate argumenta că femeile neatractive și în vârstă ar trebui să fie scutite de văl, pe motivul absenței frumuseții la astfel de femei. 24:31 ne învață ce trebuie să știm; există doar trei cuvinte în verset pentru a specifica codul vestimentar feminin.

Gilbab

Acest termen este tradus în mod obișnuit ca „pânză”, dar o corupție flagrantă este prezentă în această interpretare. Pânza este doar un fel de gilbab. O rochie, o cămașă, o fustă, o cămașă de noapte, un palton – pe scurt – orice bucată generală de pânză poate fi clasificată ca un gilbab. Semnificația termenului dezavuează orice legătură cu genul; bărbatul sau femeia pot purta un gilbab. A-i face pe alții să creadă că cuvântul avea orice altă semnificație, nelimitată sau restricționată, este o conspirație printre coruptori pentru a-i înșela pe inocenți într-o opinie falsă a adevărului.

Min jaloabiibhinna vorbește despre rochie sau veșmânt în general. Cuvântul cheie este Yudinana. Înainte de orice explicație a acestui termen, însă, este necesar să discutăm cuvântul „ala.”

Ala

Cuvântul ala în acest verset capătă sensul de „a acoperi”; acest lucru devine evident datorită ortografiei particulare a cuvântului, cu litera arabă ain. Într-o variație comună a cuvântului, ala este scris cu litera alif, ceea ce modifică definiția termenului pentru a însemna „până la”.

Deci, Dumnezeu le cere femeilor să folosească orice veșmânt pentru a-și acoperi pieptul. Dumnezeu nu spune să folosească un veșmânt care te acoperă de sus până la piept.

Yudinana

Acest cuvânt provine din termenul „Dana” care înseamnă „a se apropia”. Poate fi ușor înțeles ca „a se apropia de pământ” (adică a lungi), dar măsurarea precisă a lungimii nu este nicăieri implicată. Astfel de detalii sunt lăsate la latitudinea individului. Corupătorii încearcă să traducă yudinana ca luarea hainelor și aruncarea lor peste tine.

Cuvintele arabe yudnina (lungire), alaihinna (pe/peste ele) și min jaloabiibhinna (rochie sau veșmânt) sunt singurii termeni folosiți în verset pentru a specifica învățăturile codului nostru vestimentar. Nicăieri nu se găsește niciun cuvânt arab care să descrie capul, părul, ochii sau vălul, de altfel.

Într-un alt verset referitor la codul vestimentar feminin, interpretările privind „alungirea veșmântului” devin controversate. Eșecul clericilor de a oferi adevăratul sens din spatele cuvântului din Coran rămâne un factor principal în discrepanță.

Concluzii

„O, profetule, spune soțiilor tale, fiicelor tale și soțiilor credincioșilor să-și LUNGEASCĂ veșmintele. Astfel, ele vor fi recunoscute și vor evita să fie insultate. Dumnezeu este Iertător, Prea Îndurător.” (33:59)

Acoperirea pieptului cu o bucată de pânză independentă este, de asemenea, voalarea bustului. Femeile musulmane tradiționale au inovat un stil de îmbrăcăminte pentru a-și acoperi capul fără bază în Coran, anume vălul. Chiar dacă este greșit să pretinzi că este o rochie islamică, este greșit chiar și să le amesteci pe una cu cealaltă și să pretinzi că vălul de cap pe care îl poartă trebuie extins pentru a acoperi bustul.

În 33:59, Dumnezeu stabilește cealaltă reglementare pentru codul vestimentar al femeilor musulmane în timpul vieții profetului. În acest verset, Dumnezeu i-a spus profetului să le spună femeilor să-și lungească veșmintele și nu a spus niciodată cât de lungă este lungimea. Dumnezeu ar fi putut spune să le spună să-și lungească veșmintele până la glezne sau până la jumătatea gambei sau până la genunchi, dar DUMNEZEU NU A FĂCUT-O. Dumnezeu știe că vom trăi în comunități diferite și vom avea culturi diferite și insistă ca detaliile minore ale acestui cod vestimentar să fie lăsate la latitudinea oamenilor din fiecare comunitate.

Pentru orice persoană, cunoscătoare sau nu, a trage o linie și a trage concluzii pentru Dumnezeu despre definiția modestiei înseamnă pur și simplu a admite că el sau ea presupune că știe mai bine decât Dumnezeu. Dumnezeu ne-a lăsat-o deschisă (cu condiția să respecte cele trei reguli de bază) și nimeni nu are autoritatea de a o restricționa. În plus, o minte sănătoasă poate spune ce ținută este suficient de potrivită pentru a evita insulta. Doar bărbații care nutresc percepții impure despre femei își vor menține gândurile grosolane. În timp ce Dumnezeu poruncește „bărbaților și femeilor credincioși să-și coboare privirile și să-și mențină castitatea.”

Astfel, Hijabul tradițional este adăugat de Sunnah, și nu este detaliat în Coran. Acest lucru face ca Sunnah să fie o scriptură clasată alături de Coran. În timpul profetului, el a urmat doar Coranul. Punând laolaltă poruncile pentru femei de a se îmbrăca așa cum intenționează Dumnezeu, pe lângă instrucțiunea de a privi femeile cu modestie și respect, nu vor exista probleme – cu voia lui Dumnezeu.